Product Description
Leo Taxil - Biblia hazlie (The Amusing Bible) - Romanian version
LEO TAXIL
Leo Taxil, născut Marie Joseph Gabriel Antoine Jogand-Pagès (n. 21 martie 1854, Marsilia – d. 31 martie 1907), a fost un jurnalist și scriitor francez care a devenit cunoscut datorită anticatolicismului și anticlericalismului său.
Pseudonimul „Leo Taxil” este format din cuvintele „Leo”, prenumele bunicului său, și „Taxil”, numele unui aliat hindu al lui Alexandru cel Mare.
Leo Taxil s-a născut în Marsilia și la vârsta de 5 ani a fost plasat în cadrul unui seminar iezuit. După ce și-a petrecut anii copilăriei în cadrul seminarului a devenit dezamăgit de credința catolică și a început să vadă ideologia creștină ca fiind dăunătoare.
Taxil este cunoscut datorită cărților sale anticatolice precum Biblia hazlie (La Bible amusante) și Viața lui Iisus (La Vie de Jesus), în care satirizează ceea ce el considera erori și credințe false în aceste lucrări religioase. În celelalte cărți ale sale, Les Debauches d'un confesseur (Dezmățul unui duhovnic), Les Pornographes sacrés: la confession et les confesseurs (Pornografii sacre: mărturisire și mărturisitori), și Les Maîtresses du Pape (Amantele Papei), Taxil portretizează liderii Bisericii Catolice ca fiind creaturi hedoniste care își explorează fetișurile în modul Marchizului de Sade. În 1879 el a fost judecat la Seine Assizes pentru scrierea unui pamflet, A Bas la Calotte, în care a fost acuzat că insultă o religie recunoscută de stat, dar a fost achitat.
BIBLIA HAZLIE
Biblia hazlie (în franceză La Bible amusante) este o carte scrisă de Léo Taxil, publicată în Franța, la Paris, de către Librairie anti-cléricale, în 1882.
Începând cu anul 1897, lucrarea a fost republicată în 67 de mici fascicule săptămânale, până în 1898, de către editura Librairie pour tous.
În 1903-1904, la editura P. Fort, din Paris, a apărut La Bible amusante. Edition complète (Biblia hazlie. Ediție completă), în care, pe lângă interpretarea Bibliei de către Léo Taxil, sunt reproduse citatele originale ale Sfintei Scripturi, la care se face referire, precum și toate comentariile antibiblice emise de Voltaire, Fréret, lord Bolingbroke, Toland și de alți critici, ilustrată cu 400 de desene comice de Pépin.
În carte, Taxil citează și comentează în stil umoristic inadvertențele textului Bibliei și ia în derâdere contradicțiile ce există între diferite capitole ale Vechiului Testament.
În plus, lansează întrebări de tipul: Dar dacă tăierea împrejur este de origine divină, atunci de ce creștinii au renunțat totuși la ea ?
Taxil a reușit să facă, cu mult umor și causticitate, o analiză minuțioasă a absurdităților și imoralităților care abundă în cărțile „Vechiului testament“, demonstrând că Biblia nu este o carte inspirată, sau chiar „dictată“ de „Duhul Sfânt“, cum pretind teologii, ci o colecție de legende și norme consemnate de scriitori, care nici măcar nu și-au dat osteneala să pună de acord cele relatate de ei cu cronologia faptelor istorice reale, și că „Vechiul testament“ este în flagrantă contradicție cu logica, cu știința și cu morala general-umană. Într-o scrisoare adresată papei, Taxil îi comunica faptul că: „Nu îndrăznesc să afirm că „Biblia hazlie“ va contribui la întărirea credinței. Dimpotrivă, ea îi va lămuri pe cititori în ce și de ce nu trebuie să creadă“.
LEO TAXIL
Leo Taxil, născut Marie Joseph Gabriel Antoine Jogand-Pagès (n. 21 martie 1854, Marsilia – d. 31 martie 1907), a fost un jurnalist și scriitor francez care a devenit cunoscut datorită anticatolicismului și anticlericalismului său.
Pseudonimul „Leo Taxil” este format din cuvintele „Leo”, prenumele bunicului său, și „Taxil”, numele unui aliat hindu al lui Alexandru cel Mare.
Leo Taxil s-a născut în Marsilia și la vârsta de 5 ani a fost plasat în cadrul unui seminar iezuit. După ce și-a petrecut anii copilăriei în cadrul seminarului a devenit dezamăgit de credința catolică și a început să vadă ideologia creștină ca fiind dăunătoare.
Taxil este cunoscut datorită cărților sale anticatolice precum Biblia hazlie (La Bible amusante) și Viața lui Iisus (La Vie de Jesus), în care satirizează ceea ce el considera erori și credințe false în aceste lucrări religioase. În celelalte cărți ale sale, Les Debauches d'un confesseur (Dezmățul unui duhovnic), Les Pornographes sacrés: la confession et les confesseurs (Pornografii sacre: mărturisire și mărturisitori), și Les Maîtresses du Pape (Amantele Papei), Taxil portretizează liderii Bisericii Catolice ca fiind creaturi hedoniste care își explorează fetișurile în modul Marchizului de Sade. În 1879 el a fost judecat la Seine Assizes pentru scrierea unui pamflet, A Bas la Calotte, în care a fost acuzat că insultă o religie recunoscută de stat, dar a fost achitat.
BIBLIA HAZLIE
Biblia hazlie (în franceză La Bible amusante) este o carte scrisă de Léo Taxil, publicată în Franța, la Paris, de către Librairie anti-cléricale, în 1882.
Începând cu anul 1897, lucrarea a fost republicată în 67 de mici fascicule săptămânale, până în 1898, de către editura Librairie pour tous.
În 1903-1904, la editura P. Fort, din Paris, a apărut La Bible amusante. Edition complète (Biblia hazlie. Ediție completă), în care, pe lângă interpretarea Bibliei de către Léo Taxil, sunt reproduse citatele originale ale Sfintei Scripturi, la care se face referire, precum și toate comentariile antibiblice emise de Voltaire, Fréret, lord Bolingbroke, Toland și de alți critici, ilustrată cu 400 de desene comice de Pépin.
În carte, Taxil citează și comentează în stil umoristic inadvertențele textului Bibliei și ia în derâdere contradicțiile ce există între diferite capitole ale Vechiului Testament.
În plus, lansează întrebări de tipul: Dar dacă tăierea împrejur este de origine divină, atunci de ce creștinii au renunțat totuși la ea ?
Taxil a reușit să facă, cu mult umor și causticitate, o analiză minuțioasă a absurdităților și imoralităților care abundă în cărțile „Vechiului testament“, demonstrând că Biblia nu este o carte inspirată, sau chiar „dictată“ de „Duhul Sfânt“, cum pretind teologii, ci o colecție de legende și norme consemnate de scriitori, care nici măcar nu și-au dat osteneala să pună de acord cele relatate de ei cu cronologia faptelor istorice reale, și că „Vechiul testament“ este în flagrantă contradicție cu logica, cu știința și cu morala general-umană. Într-o scrisoare adresată papei, Taxil îi comunica faptul că: „Nu îndrăznesc să afirm că „Biblia hazlie“ va contribui la întărirea credinței. Dimpotrivă, ea îi va lămuri pe cititori în ce și de ce nu trebuie să creadă“.
